Alexandru al Poloniei
Alexandru al Poloniei | |
Pictură de Marcello Bacciarelli | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 5 august 1461 Cracovia, Polonia Cracovia, Regatul Poloniei |
Decedat | 19 august 1506 (45 de ani) Vilnius, Lituania Vilnius, Marele Ducat al Lituaniei[1] |
Înmormântat | Vilniaus šv. Stanislovo ir šv. Vladislovo arkikatedra bazilika[*][[Vilniaus šv. Stanislovo ir šv. Vladislovo arkikatedra bazilika (cathedral in Lithuania)|]] |
Părinți | Cazimir IV Iagello Elisabeta Habsburg a Ungariei |
Frați și surori | Anna Jagiellon[*][[Anna Jagiellon (Polish princess, Duchess of Pomerania)|]] Barbara Jagiellon[*][[Barbara Jagiellon (Duchess consort of Saxony and Margravine consort of Meissen (1478-1534))|]] Sophia Jagiellon, Margravine of Brandenburg-Ansbach[*][[Sophia Jagiellon, Margravine of Brandenburg-Ansbach (Polish princess (1464-1512))|]] Hedwiga Iagellon[*] Elisabeta Jagiellonka[*] Ladislau al II-lea al Boemiei și Ungariei Sfântul Cazimir Ioan Albert al Poloniei Sigismund I al Poloniei Elizabeth Jagellon[*][[Elizabeth Jagellon (Peerage person ID=246418)|]] Elisabeth Jagiellon[*][[Elisabeth Jagiellon ((1465-1466))|]] |
Căsătorit cu | Helena of Moscow[*][[Helena of Moscow (Grand Duchess of Lithuania and Queen of Poland (1476-1513))|]] (din ) |
Ocupație | suveran[*] |
Limbi vorbite | limba poloneză[2] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | mare duce al Lituaniei[*] |
Familie nobiliară | Dinastia Jagiellonilor |
Mare Duce al Lituaniei | |
Domnie | 30 iulie 1492 – 19 august 1506 |
Încoronare | 30 iulie 1492 în Catedrala Vilnius |
Predecesor | Cazimir IV Iagello |
Succesor | Sigismund I cel Bătrân |
Rege al Poloniei | |
Domnie | 12 decembrie 1501 – 19 august 1506 |
Încoronare | 12 decembrie 1501 în Catedrala Wawel |
Predecesor | Ioan I Albert |
Succesor | Sigismund I cel Bătrân |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Alexandru I - în poloneză: Aleksander Jagiellończyk; în lituaniană: Aleksandras Jogailaitis - (n. , Cracovia, Regatul Poloniei – d. , Vilnius, Marele Ducat al Lituaniei), a fost Mare Duce al Lituaniei și Rege al Poloniei. A fost al patrulea fiu a lui Cazimir al IV-lea. A fost ales Mare Duce a Lituaniei la moartea tatălui său (1492), și Rege al Poloniei la moartea fratelui său Ioan I Albert (1501).
Alexandru a fost fiul lui Cazimir al IV-lea al Poloniei și a Elisabetei de Habsburg a Ungariei, fiica regelui Albert al Ungariei. Lupta fondurilor, l-au făcut subordonatul Senatului polonez și a nobilimii (Szlachta), care l-au privat de controlul monetăriei (pe atunci era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare.
Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În termenii armistițiului, Lituania a trebuit să predea aproximativ o treime din teritoriu său statului rus.
În timpul domniei sale, Polonia a suferit multe umilințe în mâinile principalului subiect: Moldova. Numai moartea lui Ștefan cel Mare, marele domnitor al Moldovei, a permis Poloniei să-și mențină teritoriile lângă Dunăre, în timp ce Papa Iulius al II-lea, care emisese 29 de bule în favoarea Poloniei și i-a acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic.
Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra tătarilor la Kleck (5 august 1506), veștile fiind aduse lui Alexandru când acesta se afla pe patul de moarte în Vilnius. Există unele dovezi că acesta ar fi avut un fiu, ceea ce a dus la o ramură supraviețuitoare a Iagellilor, cu toate că acest lucru nu e concludent.
Este important de reținut că Alexandru a fost ultimul conducător al Dinastiei Gediminids care au menținut limba lituaniana ca ancestral al familiei. De la moartea sa, limba poloneză a devenit exclusivă pentru familie.
În 1931, în timpul renovării Catedralei Vilnius, a fost descoperit sarcofagul uitat al lui Alexandru, și de atunci este expus în catedrală.
Referințe
- Jerzy Jan Lerski, Piotr Wróbel, Richard J. Kozicki (1996). Historical dictionary of Poland, 966–1945. Greenwood Publishing Group. ISBN 978-0-313-26007-0.
- Wawel Castle. History of the Royal Residence.
|
- ^ „Alexandru al Poloniei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b „Alexandru al Poloniei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Alexander (Alexander), Brockhaus Enzyklopädie