Propaganda de stat în Federația Rusă

Rusia

Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
Rusiei

Politica altor țări • 
Această infocasetă: v • d • m

Propaganda Federației Ruse promovează punctele de vedere, percepțiile sau agendele guvernului. Mijloacele de comunicare includ instituții de stat și tehnologii online,[1][2] și poate implica utilizarea „măsurilor active” în stil sovietic ca element al „războiului politic” rusesc modern”.[3] În special, propaganda rusă contemporană promovează cultul personalității lui Vladimir Putin și viziunile pozitive ale istoriei sovietice.[4] Rusia a înființat o serie de organizații, cum ar fi Comisia prezidențială a Federației Ruse pentru contracararea tentativelor de falsificare a istoriei în detrimentul intereselor Rusiei, brigăzile web rusești și altele care se angajează în propaganda politică pentru a promova punctele de vedere ale guvernului rus.

Efort global de PR sponsorizat de stat

La sfârșitul anului 2008, Lev Gudkov, pe baza datelor sondajelor Centrului Lavda, a subliniat dispariția opiniei publice ca instituție socio-politică în Rusia contemporană și înlocuirea acesteia cu propaganda de stat.[5]

La scurt timp după criza ostaticilor de la școala din Beslan din septembrie 2004, Putin a consolidat un program sponsorizat de Kremlin, menit să „îmbunătățească imaginea Rusiei” în străinătate.[6] Unul dintre proiectele majore ale programului a fost crearea, în 2005, a Russia Today (cunoscut în prezent sub numele de RT), un canal de televiziune de știri în limba engleză care oferă știri 24 de ore din 24. Pentru bugetul său de pornire au fost alocate 30 de milioane de dolari din fonduri publice.[7] Un reportaj CBS News despre lansarea Russia Today l-a citat pe Boris Kagarlitsky spunând că acesta este „în mare măsură o continuare a vechilor servicii de propagandă sovietică”.[8]

Ministrul adjunct de externe al Rusiei, Grigori Karasin, a declarat în august 2008, în contextul conflictului Rusia-Georgia: „Mass-media occidentală este o mașinărie bine organizată, care prezintă numai acele imagini care se potrivesc bine cu gândurile lor. Ne este foarte greu să ne strecurăm opinia în paginile ziarelor lor.”[9] În iunie 2007, Vedomosti a raportat că Kremlinul și-a intensificat activitățile oficiale de lobby în Statele Unite începând din 2003, printre altele angajând companii precum Hannaford Enterprises și Ketchum.

Într-un interviu acordat în 2005 radiodifuzorului extern deținut de guvernul american Voice of America, bloggerul ruso-israelian Anton Nossik a declarat că crearea RT „miroase a campanii de propagandă în stil sovietic”.[10] Pascal Bonnamour, șeful departamentului european al Reporteri fără frontiere, a numit rețeaua nou anunțată „un alt pas al statului pentru a controla informațiile”.[11] În 2009, Luke Harding (pe atunci corespondent la Moscova) de la The Guardian a descris campania publicitară a RT în Regatul Unit drept o „încercare ambițioasă de a crea un nou imperiu global post-sovietic al propagandei”.[12] Potrivit lui Lev Gudkov, directorul Centrului Levada, cea mai respectată organizație de sondaje din Rusia. Propaganda Rusiei lui Putin este „agresivă și înșelătoare ... mai rea decât orice am văzut în Uniunea Sovietică”.[13]

Putin și Konstantin Ernst, șeful principalului post de televiziune controlat de stat din Rusia, Channel One, considerat „principalul creator de imagine al lui Putin”[14]

În 2014, Ivan Zassoursky, profesor de media și teoria comunicării în cadrul Departamentului de Jurnalism al Universității de Stat din Moscova, a declarat: „Astăzi există multe scheme complexe de influență în lume care pot fi etichetate drept soft power. Dar metodele tradiționale huliganice de propagandă și control direct utilizate de guvernul rus nu pot fi considerate eficiente din punct de vedere profesional și acceptabile din punctul de vedere al moralității jurnaliștilor.”[15]

În urma anexării Crimeii de către Rusia în 2014, NATO a observat o creștere semnificativă a propagandei ruse.[16] În februarie 2017, o înregistrare audio fabricată în care secretarul NATO Jens Stoltenberg ar fi interacționat cu președintele ucrainean Petro Poroșenko a fost publicată de site-ul rus de știri Life.ru. Vocea presupusă a lui Poroșenko s-a dovedit a fi a unor farsori ruși. Rusia a comparat forțele guvernamentale ucrainene din Donbas cu membrii ISIS.[17] Cercetătorul politic Nikolai Kojanov a afirmat că Rusia a folosit propaganda pentru a transmite mesaje naționaliste, precum și mesaje pro-Assad în timpul Războiului Sirian. Kojanov susține că Rusia a făcut un efort prin propagandă pentru a prezenta Rusia și Siria ca o forță stabilă „în lupta împotriva instabilității cauzate de americani și a terorismului susținut de partenerii regionali ai SUA”.[17]

RT și agenția de știri Sputnik răspândesc, de asemenea, informații false.[18][19][20][21] La doborârea zborului Malaysia Airlines 17, site-ul Bellingcat al lui Eliot Higgins a furnizat dovezi cu privire la manipularea imaginilor din satelit publicate de Ministerul rus al Apărării care au fost utilizate de agențiile de știri RT și Sputnik cu sediul în Edinburgh, Scoția.[22][23]

În septembrie 2024, Vladimir Putin a afirmat că libertatea de exprimare și libertatea presei sunt pe deplin respectate în Rusia.[24]

Continuarea propagandei ruse a făcut ca mai multe persoane să se confrunte cu negarea experienței lor legate de invazia rusă în Ucrainei în 2022, chiar și de către membri ai familiei aflați de cealaltă parte a cortinei de fier informaționale.[25][26][27][28] Mass-media controlată de statul rus a minimalizat sistematic atât pierderile civile, cât și cele militare, denunțând rapoartele privind atacurile asupra civililor ca fiind „false” sau dând vina pe forțele ucrainene.[29] Deși Constituția Rusă din 1993 are un articol care interzice în mod expres cenzura,[30] aparatul rus de cenzură Roskomnadzor a ordonat mass-mediei din țară să folosească numai informații din surse rusești de stat sau să se confrunte cu amenzi și blocări, acuzând o serie de instituții media independente că răspândesc „informații false, semnificative din punct de vedere social, nesigure” despre bombardarea orașelor ucrainene de către armata rusă și despre decesele de civili.[31] Dmitri Muratov, redactorul-șef al ziarului independent rus Novaya Gazeta, a declarat: „Tot ceea ce nu este propagandă este eliminat.”[32]

Potrivit cercetătorilor, Rusia a intensificat eforturile de propagandă internațională care vizează Africa,[33][34][35] Orientul Mijlociu,[36][37] Balcanii,[38][39] și Asia.[40][41] O creștere a propagandei proruse în limba arabă a fost detectată în timpul invaziei rusești din Ucraina,[42] Rusia a fost acuzată de amplificarea nemulțumirilor post-coloniale anti-occidentale în Africa prin campanii de dezinformare.[33][43] În parte datorită eforturilor Rusiei, sentimentele pro-Moscova și învinuirea Occidentului pentru invazia rusă din Ucraina din 2022 au devenit curente în mare parte din Africa.[43]

Propagandiști ruși notabili

Vladimir Soloviov, propagandistul lui Putin
  • Dmitri Kiseliov, prezentator TV și director general al agenției de presă Rossiya Segodnya (supus sancțiunilor impuse de Australia)[44]
  • Margarita Simonyan, redactor-șef al RT (fosta Russia Today) și Rossiya Segodnya
  • Mikhail Leontyev, prezentator Channel One (supus sancțiunilor impuse de Australia)[44]
  • Vladimir Soloviov, prezentator al emisiunii de televiziune Seara cu Vladimir Soloviov pe Russia-1 (Regatul Unit și Uniunea Europeană l-au sancționat pe Soloviov pentru incitare la violență și subminarea suveranității Ucrainei)[45]
  • Olga Skabeeva, prezentatoare de televiziune la All-Russia State Television and Radio Broadcasting Company
  • Evgheni Popov, prezentator de televiziune la All-Russia State Television and Radio Broadcasting Company
  • Dmitry Steshin, corespondent de război al tabloidului Komsomolskaya Pravda (supus sancțiunilor impuse de Regatul Unit și Australia)[46][44]
  • Alexander Kots, corespondent de război pentru ziarul tabloid Komsomolskaya Pravda (sub sancțiuni impuse de Regatul Unit și Australia)[46][44]
  • Evgeniy Poddubny, corespondent special pentru canalele de televiziune Russia-24 și Russia-1 (supus sancțiunilor impuse de Regatul Unit și Australia)[46][44]
  • Alexander Sladkov, corespondent special pentru programul Izvestia
  • Semen Pegov, autor al proiectului militar WarGonzo
  • Igor Șciogolev
  • Ekaterina Mizulina
  • Svetlana Mironyuk

Utilizarea rețelelor de socializare

Pentru informații suplimentare, vezi Războiul cibernetic al Rusiei și Băiatul crucificat

Rusia a fost acuzată că utilizează platformele de social media pentru a răspândi mesaje de propagandă către o audiență globală prin răspândirea de știri false, precum și prin difuzarea de reclame și crearea de mișcări pseudo-activiste.[47] Popularitatea Sputnik pe social media și utilizarea titlurilor virale de tip clickbait au făcut ca revista Foreign Policy să îl descrie drept „BuzzFeed al propagandei”.[48][49]

Rusia a fost acuzată de autoritățile americane pentru eforturile de răspândire a știrilor false și a propagandei în încercarea de a se amesteca în alegerile prezidențiale americane din 2016.[50][51] Se presupune că Rusia a utilizat tactici precum crearea de conturi frauduloase pe rețelele de socializare, organizarea de mitinguri politice și reclame politice online în încercarea de a-l ajuta pe candidatul republican la președinție Donald Trump să câștige alegerile.[52] Executivi de rang înalt ai platformelor americane de socializare au depus eforturi pentru a contracara presupusa propagandă rusă prin ștergerea conturilor automate și avertizarea utilizatorilor cu privire la prezența presupusei dezinformări pe platformele lor și la interacțiunile pe care utilizatorii le-ar fi putut avea. În ianuarie 2017, Twitter a estimat că aproximativ 677.000 de utilizatori au „interacționat cu propaganda sau roboții ruși în timpul campaniei din 2016”. Trei săptămâni mai târziu, oficialii Twitter au declarat că este probabil ca mai mult de 1,4 milioane de utilizatori să fi fost expuși la conținut provenit de la aceste conturi.[53][54] În 2018, Twitter a șters aproximativ 200.000 de tweet-uri despre care s-a constatat că proveneau de la conturi legate de Rusia.[55] La 31 octombrie 2017, directori de la Facebook, Google și Twitter au depus mărturie cu privire la presupusa utilizare a rețelelor sociale de către Rusia în alegerile din 2016, în fața Comitetului pentru Informații al Camerei Reprezentanților.[56] Într-un efort de a combate știrile false, Facebook a anunțat un plan în ianuarie 2018 pentru a încerca să evidențieze sursele fiabile de știri.[57]

La 17 mai 2017, procurorul general adjunct Rod Rosenstein l-a numit pe fostul director al FBI Robert Mueller în funcția de consilier special al Departamentului de Justiție al SUA în cadrul unei investigații privind presupusa interferență a Rusiei în alegerile din 2016.[58] La 16 februarie 2018, Departamentul de Justiție al SUA a pus sub acuzare treisprezece cetățeni ruși și trei companii rusești sub acuzația de a fi încercat să influențeze alegerile din 2016 în sprijinul campaniei Trump.[59] Printre organizațiile puse sub acuzare s-a numărat Agenția de Cercetare pe Internet, o companie cu sediul în Sankt Petersburg despre care se spune că utilizează rețelele sociale pentru a răspândi știri false care promovează interesele Rusiei. Actul de acuzare susține că angajații IRA au fost îndemnați să „folosească orice ocazie pentru a o critica pe Hillary [Clinton]”.[60]

Rusia a fost acuzată că s-a angajat în campanii de propagandă în încercarea de a influența opinia publică cu privire la anexarea Crimeii de către această țară în 2014. Se presupune că Rusia a întreprins operațiuni pe rețelele de socializare pentru a utiliza dezinformarea pentru a face apel la forțele pro-ruse din Crimeea, discreditând în același timp grupurile rebele și separatiste. În special, pe rețelele de socializare a fost răspândită o poveste falsă despre crucificarea unui copil de către forțele ucrainene în Slaviansk.[61] Guvernul ucrainean a interzis, de asemenea, mai multe servicii de internet rusești, inclusiv rețeaua populară de socializare Vkontakte, care a fost criticată ca fiind cenzură, afectând milioane de ucraineni.[62][63]

Propaganda în educație

De la venirea sa la putere în 2000, Putin și guvernul său au promovat ideea de „educație patriotică” în cadrul reformelor educaționale pentru a răspândi propaganda și a spori loialitatea față de regim. Putin a insistat ca elevii să învețe valorile patriotice în școli, că lecțiile de istorie, limbi străine și arte ar trebui să inspire mândrie în rândul tinerilor și să le întărească „patriotismul”. La început, aceste eforturi de a aduce schimbări educaționale au avut un succes limitat, însă, după anexarea Crimeei în 2014, potrivit The Washington Post, reformele „patriotice” și accentul pus pe patriotism a crescut, în timp ce libertatea de exprimare în școli a scăzut, iar profesorii au devenit, de asemenea, mai susceptibili de a fi concediați pentru exprimarea publică a opiniilor politice. Simbolurile naționale rusești au devenit mai celebrate, iar în 2014, guvernul rus a aprobat un nou set de manuale de istorie, care prezentau o narațiune revizuită a evenimentelor istorice și lăudau realizările lui Putin și anexarea Crimeii.[64]

Armata tânără a lui Putin în Crimeea pe 9 mai 2022

La 21 mai 2020, The Moscow Times a raportat că președintele rus Vladimir Putin a făcut un nou efort pentru a introduce „lecții patriotice” pentru elevii ruși.[65] În urma invaziei rusești din Ucraina, guvernul rus și-a intensificat eforturile de a introduce „educația patriotică” în școli.[66] Ministrul Educației, Serghei Kravtsov, este unul dintre arhitecții lecțiilor Conversații importante, care acoperă diverse subiecte din perspectiva guvernului rus, cum ar fi identitatea națională, patriotismul, valorile tradiționale și evenimentele mondiale. Associated Press a raportat că unii părinți au fost șocați de natura militaristă a lecțiilor Conversații importante, unii comparându-le cu „educația patriotică” din fosta Uniune Sovietică.[67] Putin a găzduit o lecție inaugurală cu elevi selectați în exclava rusă Kaliningrad, la 1 septembrie 2022.[68]

După invazia rusă în Ucraina în februarie 2022, autoritățile ruse au adoptat noi legi ale educației, au revizuit manualele școlare și au introdus ghiduri didactice care îi ajută pe profesori să țină lecții „patriotice” care să justifice invazia.[69] În prima săptămână a lunii martie, școlile ruse au ținut o „Lecție deschisă pentru toată Rusia”, o lecție virtuală pentru a justifica în continuare necesitatea de a purta război Ucrainei și „pericolul” NATO[70] (a se vedea dezinformarea în invazia rusă din Ucraina). Ministerul Educației a distribuit, de asemenea, manuale profesorilor, instruindu-i cum să discute despre război, inclusiv o versiune „aprobată” a conflictului. Un manual afirmă în mod explicit că războiul Rusiei din Ucraina „nu este un război”.[70] Profesorii ruși au fost urmăriți penal pentru exprimarea opiniilor anti-război în clasă și în afara ei.[64] Putin a semnat legislația care extinde legea privind agenții străini din Rusia. Conform extinderilor, orice persoane sau organizații care primesc sprijin de orice tip, nu doar financiar, sunt adăugate pe o listă de „agenți străini” a Ministerului Justiției. „Agenților străini” li se interzice să primească finanțare de la stat, să predea la universitățile de stat sau să lucreze cu copii. Roskomnadzor a primit autoritatea de a bloca site-urile web ale „agenților străini” la cererea Ministerului Justiției, fără a fi nevoie de un ordin judecătoresc.[71] În vara anului 2022, Putin a aprobat crearea unei mișcări naționale pentru copii și tineret, după modelul organizațiilor de pionier sovietice.

Copii ruși la o comemorare a copiilor care ar fi fost uciși de forțele ucrainene în Donbas, un eveniment sponsorizat de stat în Kursk în iulie 2023

În august 2022, Ministerul Educației a lansat o serie de noi planuri de lecții, elaborate în mare parte de ministrul educației Serghei Kravtsov, intitulate Conversații despre lucruri importante (în rusă Разговоры о важном, lit. „Conversații despre ceea ce este important”, sau Conversații importante pe scurt).[72][73] Conversațiile importante includ lecții despre «patriotism» predate copiilor începând cu vârsta de șase ani, învățându-i pe copii despre eroii ruși, cum ar fi cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, și lecții precum «fericirea patriei este mai prețioasă decât viața», că «un patriot adevărat trebuie să fie gata să apere țara» și «nu este înfricoșător să mori pentru patrie».[71] Associated Press a raportat că unii părinți au fost șocați de natura militaristă a lecțiilor Conversații importante, unii comparându-le cu „educația patriotică” din fosta Uniune Sovietică.[74] Unii elevi ruși și părinții lor au fost anchetați de poliție sau amenințați cu exmatricularea pentru că au refuzat să participe la lecțiile Conversații importante.[75][76]

Reacții

Din cauza propagandei din Federația Rusă, Serviciul European de Acțiune Externă a înființat în 2015 Grupul operativ East StratCom pentru a număra și afișa cazurile de neadevăruri propagate în Rusia despre UE și statele sale membre.[77][78]

Potrivit lui Mykola Riabchuk, urnalist și analist politic ucrainean, propaganda rusă a evoluat într-un adevărat război informațional în timpul războiului ruso-ucrainean. Riabchuk scrie: „Au apărut trei narațiuni majore care pot fi rezumate astfel: «frontierele Ucrainei sunt artificiale», «societatea ucraineană este profund divizată» și «instituțiile ucrainene sunt iremediabil disfuncționale»”, necesitând astfel „tutelă externă, aparent rusă”.[79]

În timpul unei audieri în Congresul SUA în 2015, Leon Aron, director de studii rusești la American Enterprise Institute, a descris rețeaua de televiziune RT sponsorizată de Rusia (cunoscută anterior ca Russia Today) ca promovând nu numai „brandul” rusesc, ci și ca având ca scop „devalorizarea ideilor de transparență și responsabilitate democratice, subminarea încrederii în fiabilitatea informațiilor publice și umplerea undelor cu jumătăți de adevăr”. El a descris propaganda rusă de stat ca fiind „agresivă, adesea subtilă și eficientă în utilizarea internetului”.[80]

Peter Pomerantsev, un producător britanic de televiziune, în cartea sa din 2014 Nothing Is True and Everything Is Possible („Nimic nu este adevărat și totul este posibil”) susține că obiectivele propagandei nu sunt de a convinge, ca în propaganda clasică, ci de a face un câmp informațional „murdar” astfel încât oamenii să nu aibă încredere în nimeni.[81][82]

Discutând despre războiul ruso-ucrainean din 2014, John Kerry, secretarul de stat al Statelor Unite, s-a referit la RT ca la o „portavoce de propagandă” sponsorizată de stat și a continuat: „Rețeaua Russia Today [sic] s-a desfășurat pentru a promova fantezia președintelui Putin cu privire la ceea ce se întâmplă pe teren. Aproape că își dedică normă întreagă acestui efort, propagandei și denaturării a ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în Ucraina.”[83] Cliff Kincaid, directorul Centrului pentru Jurnalism de Investigație al Accuracy in Media, a numit RT «binecunoscutul canal de dezinformare pentru propaganda rusă».[84]

Membrii Parlamentului European au susținut că Europa trebuie să își consolideze apărarea împotriva propagandei rusești, citând presupusul amestec al Rusiei în alegerile din Franța, Germania și Spania, precum și Brexit.[85] În martie 2015, a fost creat Grupul operativ East Stratcom cu sprijinul Uniunii Europene pentru a contracara eforturile Rusiei de a răspândi dezinformarea și știrile false.[86]

La 14 martie 2022, Marina Ovseannikova, redactor la principalul post de televiziune controlat de stat din Rusia, Pervîi Kanal, a întrerupt transmisia în direct a televiziunii pentru a protesta împotriva invaziei rusești din Ucraina,[87] purtând un afiș pe care scria într-un amestec de rusă și engleză „Opriți războiul, nu credeți propaganda, aici sunteți mințiți”.[88]

La 5 aprilie 2022, politicianul rus de opoziție Aleksei Navalnîi a declarat că „monstruozitatea minciunilor” din mass-media de stat din Rusia „este inimaginabilă. Și, din nefericire, la fel este și puterea sa de convingere pentru cei care nu au acces la informații alternative.”[89] El a scris pe Twitter că «belicoșii» din rândul personalităților mass-media rusești de stat ”ar trebui tratați ca criminali de război. De la redactorii-șefi la prezentatorii de talk-show-uri și până la editorii de știri, [ei] ar trebui sancționați acum și judecați într-o zi”.[90]

Note

  1. ^ The readers' editor on... pro-Russia trolling below the line on Ukraine stories Arhivat în , la Wayback Machine., The Guardian, 4 May 2014
  2. ^ Максимальный ретвит: Лайки на Запад Arhivat în , la Wayback Machine. ("Maximum Retweet: 'Likes' for the West") Vedomosti, 21 May 2014
  3. ^ Abrams, Steve (). „Beyond Propaganda: Soviet Active Measures in Putin's Russia”. Connections. 15 (1): 5–31. doi:10.11610/Connections.15.1.01. JSTOR 26326426. 
  4. ^ „Vladimir Putin Wants to Rewrite the History of World War II”. Foreign Policy. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ (în rusă). Vedomosti. https://web.archive.org/web/20081231074540/http://www.vedomosti.ru/newspaper/article.shtml?2008%2F12%2F30%2F176062. Arhivat din original la . Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Finn, Peter (). „Russia Pumps Tens of Millions Into Burnishing Image Abroad”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ «Честь России стоит дорого». Мы выяснили, сколько конкретно Arhivat în , la Wayback Machine. Novaya gazeta July 21, 2005.
  8. ^ „Journalism mixes with spin on Russia Today: critics”. CBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Russia claims media bias Arhivat în , la Wayback Machine., by Nick Holdsworth, Variety, August 2008
  10. ^ „New Global TV Venture to Promote Russia”. VOANews. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Reporters Without Borders Don't Fancy Russia Today Arhivat în , la Wayback Machine. Kommersant October 21, 2005
  12. ^ Luke Harding (). „Russia Today launches first UK ad blitz”. The Guardian. London. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Russian propaganda machine 'worse than Soviet Union'”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Cosic, Jelena (). „Canada sanctions 10 Putin allies, including Russia's leading TV propagandists”. International Consortium of Investigative Journalists. 
  15. ^ Darmaros, Marina (). „"Propaganda cannot be considered effective"”. Russia Beyond The Headlines (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „NATO says it sees a sharp rise in Russian disinformation since Crimea..”. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ a b Kozhanov, Nikolay (). Russia and the Syrian Conflict: Moscow's Domestic, Regional and Strategic Interests. Gerlach Press. doi:10.2307/j.ctt1hj9wjf. ISBN 9783940924728. 
  18. ^ Logiurato (), Russia's Propaganda Channel Just Got A Journalism Lesson From The US State Department, Business Insider, arhivat din original la , accesat în  
  19. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  20. ^ Pomerantsev, Peter. „Inside Putin's Information War”. Politico. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ R.C. Campausen (), KGB TV to Air Show Hosted by Anti-war Marine Vet, Accuracy in Media, arhivat din original la , accesat în  .
  22. ^ „Forensic Analysis of Satellite Images Released by the Russian Ministry of Defense: A bell¿ngcat Investigation” (PDF). Bellingcat. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  23. ^ Borger, Julian (). „MH17: Dutch Safety Board to publish preliminary report on disaster”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Putin insists there is press freedom in Russia as long as journalists obey law”. Novaya Gazeta Europe. . 
  25. ^ The TV is winning, Meduza, 14th of March 2022; the title refers to an old saying "TV or fridge" that asked what you want to believe; Propaganda or the empty fridge.
  26. ^ „'My cousins are killing one another': War in Ukraine splits mixed families”. WION. . 
  27. ^ Hopkins, Valerie (). „Ukrainians Find That Relatives in Russia Don't Believe It's a War”. The New York Times. 
  28. ^ Lucas, Ryan (). „Relationships across the Ukraine-Russia border feel the strain of war”. NPR. 
  29. ^ Kralova, Simona; Vetsko, Sandro (). „Ukraine: Watching the war on Russian TV – a whole different story”. BBC News. 
  30. ^ „Explained: What Russia's war on Ukraine has meant for its news media”. The Indian Express. . 
  31. ^ „Use Only Official Sources About Ukraine War, Russian Media Watchdog Tells Journalists”. The Moscow Times. . Arhivat din original la . 
  32. ^ „Even Russia's Kremlin-backed media is going off message and beginning to question Putin's war on Ukraine”. Fortune. . 
  33. ^ a b Harding, Luke; Burke, Jason (). „Leaked documents reveal Russian effort to exert influence in Africa”. The Guardian. Accesat în . 
  34. ^ Troianovski, Anton (). „'A New Message': Russia Trains Its Propaganda Machine on Africa”. The New York Times. Accesat în . 
  35. ^ Hassan, Idayat; Hiebert, Kyle (). „Russian Disinformation Is Taking Hold in Africa”. Centre for International Governance Innovation. Accesat în . 
  36. ^ Janadze, Elene (). „The digital Middle East: Another front in Russia's information war”. Middle East Institute. Accesat în . 
  37. ^ Châtelot, Christophe; Bensimon, Cyril (). „Paris fails to counter Russian propaganda in the Sahel”. Le Monde. Accesat în . 
  38. ^ Gotev, Georgi (). „Study: Russian embassy in Sofia most impactful in spreading propaganda”. Euractiv (în engleză). 
  39. ^ „RT Launches Local Website, Broadcasting in Serbia”. The Moscow Times (în engleză). . 
  40. ^ Dodds, Io (). „The West is losing the information war with Russia – and hasn't even noticed”. The Telegraph. Accesat în . 
  41. ^ Conger, Kate; Raj, Suhasini (). „Pro-Russia Sentiment on Indian Twitter Draws Scrutiny”. The New York Times. Accesat în . 
  42. ^ Oweidat, Nadia (). „The Russian Propaganda in Arabic Hidden from the West”. Fikra Forum. Accesat în . 
  43. ^ a b Sauer, Pjotr (). „The Congolese student fighting with pro-Russia separatists in Ukraine”. The Guardian. Accesat în . 
  44. ^ a b c d e „Australia imposes additional restrictions on Russian journalists, civil servants”. interfax.com. Accesat în . 
  45. ^ Tbilisi, U. S. Embassy (). „Faces of Kremlin propaganda: Vladimir Solovyov”. U.S. Embassy in Georgia (în engleză). Accesat în . 
  46. ^ a b c „Russia cut off from UK services”. GOV.UK (în engleză). Accesat în . 
  47. ^ „How Russian Propaganda Spreads On Social Media”. NPR. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Feinberg, Andrew (). „My Life at a Russian Propaganda Network”. Politico. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ Groll, Elias (). „Kremlin's 'Sputnik' Newswire Is the BuzzFeed of Propaganda”. Foreign Policy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ „Senator Mark Warner on Social Media and the 2016 Election”. C-SPAN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Graham seeks 9/11-style commission on social media vulnerabilities”. Politico. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Parlapiano, Alicia (). „The Propaganda Tools Used by Russians to Influence the 2016 Election”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ „Twitter says it exposed nearly 700,000 people to Russian propaganda during US election”. theverge.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ Carbone, Christopher (). „1.4 million Twitter users engaged with Russian propaganda during election”. Fox News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „Twitter deleted Russian troll tweets. So we published more than 200,000 of them”. NBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „Facebook, Google, and Twitter Executives Testify on Russia's Influence on 2016 Election”. C-SPAN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ Shahani, Aarti (). „Facebook Moves To Decide What Is Real News”. NPR. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ „Rod Rosenstein's Letter Appointing Mueller Special Counsel”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ Apuzzo, Matt (). „13 Russians Indicted as Mueller Reveals Effort to Aid Trump Campaign”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ Glaser, April (). „What We Know About How Russia's Internet Research Agency Meddled in the 2016 Election”. Slate. Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ „How Russia Weaponized Social Media in Crimea”. thestrategybridge.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ „Why Ukraine Said 'Nyet' to Russian Social Networks”. Bloomberg. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Ukraine to block Russian social networks”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ a b Nazrullaeva, Eugenia; Neundorf, Anja; Northmore-Ball, Ksenia; Tertytchnaya, Katerina (14 September 2022). „Analysis | The invasion of Ukraine has upended Russian education”. Washington Post. Arhivat din original la 14 September 2022. Accesat în subscription.  Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  65. ^ „Putin Adds Patriotism, War History to School Curriculum”. The Moscow Times (în engleză). Amsterdam: Alexander Gubsky. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ Ilyushina, Mary (). „Putin's war propaganda becomes 'patriotic' lessons in Russian schools”. The Washington Post (în engleză). Washington, D.C.: Fred Ryan. Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ Litvinova, Dasha (). „Russian students are returning to school, where they face new lessons to boost their patriotism”. AP News (în engleză). New York City: Associated Press. Arhivat din original la . 
  68. ^ Kotlyar, Yevgenia; Coalson, Robert (). „'It's Not Scary To Die For The Motherland': As War On Ukraine Rages, Russian Children Targeted For 'Patriotic' Education”. Radio Free Europe/Radio Liberty (în engleză). Prague: Radio Free Europe/Radio Liberty. Arhivat din original la . 
  69. ^ Nazrullaeva, Eugenia; Neundorf, Anja; Northmore-Ball, Ksenia; Tertytchnaya, Katerina (14 September 2022). „Analysis | The invasion of Ukraine has upended Russian education”. Washington Post. Arhivat din original la 14 September 2022. Accesat în subscription.  Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)Nazrullaeva, Eugenia; Neundorf, Anja; Northmore-Ball, Ksenia; Tertytchnaya, Katerina (14 September 2022). "Analysis | The invasion of Ukraine has upended Russian education". Washington Post. Archived from the original on 14 September 2022. Retrieved 23 April 2024.
  70. ^ a b Hirwani, Peony (). „Russian school children are being taught Putin's version of Ukraine invasion”. The Independent (în engleză). Accesat în . 
  71. ^ a b Beardsworth, James (). „Russian Schoolchildren Return to Classrooms Changed by War”. The Moscow Times (în engleză). Amsterdam: Alexander Gubsky. Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ Berkhead, Samantha (). „Putin insists Russian students must learn 'patriotic values' from age seven”. The Times (în engleză). London. Arhivat din original la . Accesat în . …so-called "conversations about important things"… 
  73. ^ Beardsworth, James (). „Russian Schoolchildren Return to Classrooms Changed by War”. The Moscow Times (în engleză). Amsterdam: Alexander Gubsky. Arhivat din original la . Accesat în . Beardsworth, James (2 September 2022). "Russian Schoolchildren Return to Classrooms Changed by War". The Moscow Times. Amsterdam: Alexander Gubsky. Archived from the original on 10 September 2022. Retrieved 15 October 2023.
  74. ^ Litvinova, Dasha (). „Russian students are returning to school, where they face new lessons to boost their patriotism”. AP News (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ Satanovskiy, Sergey (). „Mandatory patriotism classes in Russian schools”. DW News (în engleză). Bonn: Deutsche Welle. Arhivat din original la . 
  76. ^ „Russian TV Airs Wartime 'Patriotism' Lessons for Schoolchildren”. The Moscow Times (în engleză). Amsterdam: Alexander Gubsky. . Arhivat din original la . 
  77. ^ „Disinformation operations about COVID-19”. data.europa.eu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  78. ^ „About”. EUvsDisinfo (în engleză). East StratCom Task Force. Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Ukraine: Russian propaganda and three disaster scenarios”. www.aljazeera.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ „Сенат изучает роль российской пропаганды во вторжении в Украину”. ГОЛОС АМЕРИКИ. Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ „Пітер Померанцев: Мета російської пропаганди - щоб ніхто нікому не довіряв”. Українська правда. Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ Review: 'Nothing Is True and Everything Is Possible,' by Peter Pomerantsev Arhivat în , la Wayback Machine., The New York Times, November 2014
  83. ^ (Press release). Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
  84. ^ Kincaid, Cliff (). „Why Won't Putin Help Middle East Christians?”. Accuracy in Media. Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ „EU needs to increase its resilience to Russian propaganda, say MEPs”. European Parliament (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „EU Issues Call To Action To Combat Russian 'Propaganda'”. Radio Free Europe/Radio Liberty (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ Oates, Sarah (). „Putin's control over Ukraine war news is not total – it's challenged by online news and risk-taking journalists”. The Conversation. 
  88. ^ „Russia-Ukraine war: Marina Ovsyannikova interrupts Russian show”. Al Jazeera. . 
  89. ^ „Channelling Goebbels: The obscenity of Russian state TV news, as it conceals war crimes for Putin”. inews.co.uk. . 
  90. ^ „Navalny Calls for Sanctions Against Russian State Media 'Warmongers'”. The Moscow Times. . 

Vezi și

Legături externe

  • Strycharz, Damian (). „More than Putin: managed pluralism in Russia's foreign policy”. International Affairs. 100 (2). 
  • Общественное мнение против Путина ("Public opinion is anti-Putin"), article by Russian sociologist de⁠(ru)[traduceți]
  • „Russian propaganda machine 'worse than Soviet Union'”. BBC News. . Accesat în . 
  • „Russia Today's Disinformation Campaign”. DipNote. U.S. State Department official blog. Accesat în . 


v • d • m
Rusia — Ruși — Limba rusă
Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărțire administrativă • Orașe • Politică • Relații externe • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
 Drapelul Rusiei

Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal
v • d • m
Propaganda in Asiei
Țări independente

Afganistan · Arabia Saudită · Armenia1 · Azerbaidjan2 · Bahrain · Bangladesh · Bhutan · Brunei · Cambodgia · China [Republica Populară Chineză  • Republica China (Taiwan)] · Cipru · Coreea de Nord · Coreea de Sud · Egipt3 · Emiratele Arabe Unite · Filipine · Georgia2 · India · Indonezia2 · Iordania · Iran · Irak · Israel · Japonia · Kazahstan2 · Kârgâzstan · Kuweit · Laos · Liban · Malaysia · Insulele Maldive · Mongolia · Myanmar · Nepal · Oman · Pakistan · Qatar · Rusia3 · Singapore · Siria · Sri Lanka · Tadjikistan · Thailanda · Timorul de Est2 · Turcia3 · Turkmenistan · Uzbekistan · Vietnam · Yemen

Republici, teritorii și regiuni
recunoscute parțial

Abhazia2 · Nagorno-Karabah1 · Osetia de Sud2 · Palestina · Republica Turcă a Ciprului de Nord1

Teritorii și regiuni nesuverane

Akrotiri și Dhekelia1 · Hong Kong · Macau · Teritoriul Britanic din Oceanul Indian

1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european  · 2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  · 3 Stat transcontinental

Țări după continent: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania